plictiseala la locul de munca..

sunt la munca.. e o galagie infernala..diferite voci, cu diferite accente ametite din diferitele lichide sorbite din diferite pahare de plastic. stau in fata calculatorului asteptand clienti cu diferite cereri, iar in dreapta mea, Inn, cel mai plictist coleg pe care l-am cunoscut vreodata.. si dat fiind, la fel ca si el, si eu de data asta, ma plictisesc ingrozitor, iar creierul meu nu sta locului, impingandu-mi mana la scris, sperand ca astfel timpul sa treaca mai repede.. asa incat, avand in vedere ca nu-mi trece altceva prin minte, mi-am zis, ma bucur ca mintea mea nu proiecteaza imagini.. ar fi dezastruos..nu pt mine sau pt cei care stiu, sau poate si pt mine, cat pt cei in necunostinta de cauza sau homofobi. m-am intrebat intr-o zi dedicata gandurilor, ce s-ar fi intamplat daca mintea mea ar fi fost un proiector vechi si de demult, cu imagini fumurii dar existente, din care, pana si acelea mai ascunse, si cand spun ascunse, ma refer la acele imagini din micile eternitati de placere care trebuiesc ramase in acel interval de timp. si daca mintea mea ar fi fost acel proiector vechi si de demult cu imagini fumurii dar existente, eu cu siguranta as fi fost invizibila.. iar viata mea probabil un mister datorita neclaritatii imaginilor.. mai bine ca nu proiecteaza.. astfel viitoru-mi ramane un mister real cu imagini neproiectate si dorinte formate din imagini spre univers.