vocea ta..

astazi mi-e dor de tine mai mult ca oricand..minutele, orele, zilele petrecute departe de tine incep sa se adune ca o gaura neagra in jurul meu facandu-ma sa tip din toate puterile incat sa ma auzi... o ora jumate de pauza la facultate care pare interminabila, desi mai sunt doar 15 minute, frazele lui Robert despre cat de aiurea e la locul lui de munca, spuse cu o engleza stalcita si enervanta de ascultat, atunci cand gangurile sunt in alta parte decat la ceea ce el spunea.. un nor de ameteala plin de voci galagioase in care caut surdina, se invarte in jurul meu, si singura voce pe care vreau sa o aud, dintre toate vocile auzite in camera asta plina de calculatoare si afise cu "silance", e vocea ta. vocea care imi da cea mai uimitoare stare de liniste, de comfort, de protectie si dorinta neincetata de a o asculta incontinuu... dar pana diseara cand iti voi auzi vocea, va mai trece ceva timp.. si nici vocile din acest nor transparent nu vor disparea curand, eu inca cautand oaza de surdina ce pare ca nu o gasesc..